„Aplauzele publicului reprezintă pentru mine cel mai important premiu”

Reporter: – Se împlinesc aproape 30 de ani de când aţi intrat în echipa Teatrului de Revistă din Deva, ca solist vocal, unde aţi activat până în 1991, când aţi plecat în Bucureşti. Ce amintiri păstraţi din acea perioadă?
Ovidiu Komornyik: – Acea perioadă, aş putea spune, este una din cele mai frumoase perioade din viaţa mea, pentru că am întâlnit nişte oameni minunaţi, profesionişti, de la care am „furat “foarte multe lucruri. Din păcate, am stat prea puţin la Teatrul de Revistă din Deva, cred că vreo doi ani, din 1989 până în 1991, după care bineînţeles că am plecat la Bucureşti, pentru că ştim cu toţii că de aici se dă ora exactă.
Reporter: – Sunteţi autorul unor şlagăre nemuritoare, îndrăgite deopotrivă de iubitorii de muzică, indiferent dacă sunt vârstnici sau tineri. Care să fie secretul?
Ovidiu Komornyik: – Sincer să fiu nu ştiu dacă este un secret. Eu nici o clipă nu am încercat să aflu secrete. Am încercat să fac ceea ce am simţit eu, ceea ce e în sufletul meu şi în felul acesta am reuşit să exprim o parte din interiorul meu. Dacă ceea ce fac se bucură de succes şi dacă ceea ce inventez eu, pentru că aşa îmi place să spun că sunt inventator, rămâne şi publicul larg apreciază, vă daţi seama că este o bucurie imensă. Slavă Domnului, că se întâmplă să constat că sunt piese care chiar dacă au, unele, majoratul, încă se bucură de mare succes şi ăsta e un lucru care mă bucură.
Reporter: – Cum explicaţi evoluţia dumneavoastră, ascendentă, ca solist, compozitor şi textier, într-un interval de timp destul de scurt, în condiţiile unei concurenţe acerbe din „lumea” muzicală a zilelor noastre?
Ovidiu Komornyik: – N-aş spune că e un interval destul de scurt, pentru că eu am debutat la Mamaia, în 1990, deci sunt 28 de ani şi în toţi aceşti an am acumulat, am învăţat, am căutat şi pot să spun că evoluţia a venit treptat, nu a venit aşa peste noapte, hai că vreau să mă apuc să cânt, cum se întâmplă astăzi, când ştiţi bine că poţi să devii peste noapte vedetă şi nu te mai interesează nimic.
Eu sunt convins că ceea ce am creat şi am făcut eu va rămâne pentru că nu este o muzică de consum. Din păcate, trăim în era consumului şi ştiţi bine că într-o societate de consum toate lucrurile pe care le cumpărăm, când ies din garanţie se strică. Eu aş putea spune că muzica mea nu face parte din această categorie, pentru că muzica mea rămâne peste ani şi cu siguranţă va dăinui, atâta vreme cât va exista iubire. Şi bineînţeles că ştim că iubirea nu are cum să dispară, deci sper că şi muzica mea să rămână şi să nu dispară.
Reporter: – În decursul anilor aţi obţinut multe premii preţioase la diferite festivaluri şi concursuri de muzică uşoară. Vă rog să amintiţi cele la care ţineţi cel mai mult.
Ovidiu Komornyik: -Am obţinut foarte multe premii şi dacă intraţi pe site-ul meu ovidiukomornyik.ro veţi găsi acolo toată povestea cu premiile, dar vreau să spun că cel mai important premiu pe care eu îl apreciez în mod real este cel al publicului, pentru că îl primesc aproape în fiecare sală de concerte; sunt aplauzele publicului şi asta este cel mai important premiu pentru un artist. Să ştiţi că premiile nu au nicio legătură cu succesul şi succesul nu are nicio legătură cu premiile. Aşadar, cel mai important premiu este cel pe care-l primesc de la public.
Reporter: – La un moment dat aţi abordat şi romanţa, în creaţia dumneavoastră. Cum explicaţi abordarea acestui gen muzical?
Ovidiu Komornyik: c-a fost o provocare, să spun aşa. M-a sunat solistul Iulian Bratu să-mi propună această tentativă de a crea şi romanţă şi în clipa aceea mi-am adus aminte de bunica mea care, Dumnezeu să o odihnească, era fană a Festivalului „Crizantema de aur “. Când am debutat la Mamaia în 1990 îmi zicea: „Ovidiu, tu de ce nu cânţi romanţe că aşa frumos le-ai conduce? “. Şi iată că am făcut şi o romanţă. Spre surprinderea mea a fost şi premiată şi n-am decât să mă bucur.
Mai am până desluşesc toate tainele romanţei, pentru că este un gen de muzică mai complex şi în acelaşi timp foarte emoţionant. Pentru a scrie romanţe îţi trebuie multă emoţie şi înţelepciune. Mă bucur că am încercat acest gen muzical şi că am luat şi un premiu, împreună cu Iulian Bratu şi cu Carmen Aldea Vlad, care a scris textul.
Reporter: – Toate melodiile dumneavoastră se remarcă prin tonul melancolic, prin versurile capabile să transmită sentimente şi mesaje menite să impresioneze ascultătorii, dar şi prin linia melodică ce place auzului. Ce părere aveţi despre muzica uşoară de astăzi?
Ovidiu Komornyik: – Nu pot să generalizez că toată muzica scrisă azi nu are valoare, dar, din păcate, sunt foarte mulţi artişti care apar, cântă o melodie pe care eu nu o înţeleg, adică nu rămân cu nimic din ea. Pentru mine, muzica trebuie în primul rând să aibă melodie, după aia să aibă mesaj. Din păcate, metafora nu se mai foloseşte în ziua de astăzi, lucrurile sunt foarte clare şi dacă se poate cu cât mai multă tentă sexuală şi atunci cu siguranţă hiturile au succes, de o vară bineînţeles.
Reporter: – Pentru că în curând veţi împlini frumoasa vârstă de 50 de ani, vă doresc „La Mulţi Ani Fericiţi!”
Ovidiu Komornyik: – Vă mulţumesc pentru urările dumneavoastră. Mai am puţin şi în 29 ianuarie 2019 voi împlini 50 de ani. Slavă Domnului, sunt un om care până la vârsta asta chiar sunt împlinit, din toate punctele de vedere. Nu ştiu dacă mi-aş dori ceva mai mult decât să fiu sănătos şi oamenii care au fost lângă mine în toată această perioadă frumoasă să rămână în continuare alături de mine.
Reporter: – Ce doriţi să transmiteţi fanilor dumneavoastră, din Deva şi din Orăştie?
Ovidiu Komornyik: – Ce aş putea să le transmit decât că iubirea înseamnă tot. Să iubească, să nu le fie jenă cu sentimentele lor, să spună de câte ori au ocazia persoanelor dragi ceea ce simt. Le doresc să fie sănătoşi şi, de ce nu, să ne vedem sănătoşi prin sălile de spectacole, atunci când veţi vedea afişele prin Deva, prin Orăştie, prin toată zona frumoasă din Hunedoara. Sănătate multă şi să ne auzim cu bine! Doamne ajută!

Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR. Articol preluat de aici.

 

Fan Clubul Ovidiu Komornyik va multumeste pentru frumosul interviu si il felicita pe indragitul lor artist pentru raspunsurile incarcate de sinceritate si modestia cu care ne-a obisnuit!

Foto - Fan Club Ovidiu Komornyik. Microrecital Ovidiu Komornyik (backing vocals : Andreea Petricean & Georgiana Mircea), Big Band-ul Radio, Gala Stelelor Muzicii usoare romanesti.

Te iubim Ovidiu si te asiguram de pretuirea noastra neconditionata pentru totdeauna!

Oracol de VIP – Ovidiu Komornyik (Radio Romania Cultural)

Dragii nostri prieteni, speram ca aceasta inregistrare de la Radio Cultural sa va bucure cel putin la fel de mult ca si pe noi si sa ascultati cu placere materialul realizat de Ioana Goia la Radio Romania Cultural pentru „Oracol de VIP”.

Nume si prenume: Ovidiu Komornyik

Profesia: Artist

Pasiuni: Muzica, animalele..
Ce animale? Caini, veverite, iepuri, pisici…

Destinatii de vis, turistice: Tot ce inseamna soare si mare … e destinatie de vis.

Ce muzica ascultati? Imi plac foarte mult Celine Dion, Queen, Elton John, George Michael, muzica anilor 80 e pentru mine liniste sufleteasca…

Ce filme va plac si ce actori? Filmele de actiune, imi plac si filmele de dragoste, filmul care mi-a placut cel mai mult cand eram pusti era „Pe aripile vantului”.
Iar dintre actori imi place foarte mult Barbara Streissand.

Ce carti va plac si ce scriitori? Am citit toata literatura secolului XX cand eram pusti, am ramas placut impresionat de Marin Preda, din pacate in ultima vreme cartile le gasesti pe internet, totul e pe internet, toata lumea e cu tableta, cu e-book-urile, nimeni nu se mai gandeste sa mai puna mana pe o carte ..si de multe ori ma intreb daca e bine sau de rau. Imi dau si raspunsul, intr-adevar lucrurile evolueaza, poate ca noi le vedem ca nu e bine, dar poate pentru generatia noua inseamna ceva..

Din sfera clasica ce compozitori va plac? Mozzart in primul rand ca e varsator ca mine, de ce nu si Beethoven ca e capricorn , inainte de varsator..

Care considerati ca sunt cele mai frumoase proiecte realizate? O parte din sufletul meu a ajuns la sufletul publicului si al doilea ar fi ca am reusit sa adun la casa mea de productie peste 50 de artisti ai Romaniei, cei mai valorosi, artisti care la alte case de productie nu si-au gasit locul..Ma bucur ca am fost eu norocosul sa-i adun aici langa mine.

Dintre colaborarile dumneavoastra care a fost mai special, un anumit concert l-ati simtit mai aparte?
Au fost multe momente speciale si de cate ori ma aflu pe scena in fata publicului e un moment special pentru ca de fiecare data publicul reactioneaza cu totul altfel, eu sunt ardelean si se stie ca ardelenii sunt mai retrasi, mai calmi, sunt impresionat foarte tare de publicul din Moldova pentru ca este exuberant, simturile si placererile le manifesta direct..

Daca nu ati fi abordat sfera muzicala ce profesie credeti ca ati fi avut? Cred ca eram un pictor,imi place sa pictez, imi place sa combin culorile, imi place sa inventez tot felul de lucruri inedite, in orice caz tot ceva legat de arta pentru ca e singurul mod in care eu ma regasesc….

Cum v-ati descrie in mai putin de zece cuvinte? Sincer, onest, responsabil, cu mare pasiune si dragoste pentru oameni….

======

 

Fan Clubul Ovidiu Komornyik ii multumeste Ioanei Goia pentru acest frumos material si nu in ultimul rand artistului nostru de suflet pe care il asiguram de  toata pretuirea noastra in continuare!

“Dumnezeu ma iubeste “ a declarat Ovidiu Komornyik in interviul acordat revistei “Formula As”

“Muzician  sensibil, cu educatie severa, ardeleneasca, Ovidiu Komornyik imbina de minune talentul cu stapanirea perfecta a portativului.Fiecare melodie de-a sa e un succes, fiecare colaborare se dovedeste inspirata.Gloria de azi vine dupa ani si ani de munca, de vointa, de incapatanare si incredere ca visurile netradate se implinesc.”

• Esti o figura aparte intre artistii romani.N-ai fost “tanara speranta”, iar cand s-a auzit de tine, erai deja acolo, sus, in topul vanzarilor si-n inimile tuturor.Cum se explica ascensiunea asta fulgeratoare?

O.K. – M-am nascut cu muzica in sange.Eu mi-am dorit dintotdeauna sa cant.De la trei ani raspundeam “cantaret”, la celebra intrebare “ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”.M-a auzit Dumnezeu pana la urma, dar dupa foarte multa truda.Am debutat la Mamaia in 1990, dupa patru respingeri, toate pe ultima suta de metri.N-am facut nici un fel de scoala de muzica, n-am luat lectii de canto, am invatat totul singur.Ma duceam la Festival, treceam de toate etapele pana la ultima, iar cand sunam sa vad de ce nu ma cheama la concursul final, mi se spunea ca la anul “sa ma pregatesc de acasa”.Se intampla inainte de revolutie si era clar ce insemna asta:un plocon.Am refuzat sa accept un asemenea targ murdar, iar in 1990 am reusit fara pile.La acel moment eram angajat la Teatrul de Revista din Deva.Nu le-am spus nimic alor mei, ca ma inscriu din nou, erau deja exasperati de incercarile si dezamagirile mele; am inventat o poveste si am venit singur la Bucuresti.Anul acela a fost foarte bun pentru Mamaia, intre ultimii de altfel.Toti cei zece concurenti care au ajuns in finala au facut cariera, printre ei regretata Laura Stoica(care a luat si trofeul), Adrian Enache, Aurelian Temisan, Carmen Trandafir, Daniela Gyorfi, Cristina Spatar si eu, care am luat premiul doi.Dupa Mamaia am venit la Bucuresti cu o sacosa de bani pe cinci zile.Ca ardeleanul, mi-am propus sa-mi caut de lucru si daca nu gaseam nimic in acele cinci zile, sa ma intorc la Deva.Dar am gasit, am semnat primul meu contract, la Athenee Palace.

• Nu ti-a fost greu sa te adaptezi nebunului Bucuresti?

O.K. – Sa vii in Bucuresti din Ardeal, de la calmul de acolo, nu a fost lucru usor.Erau foarte multe detalii care nu se potriveau cu mine.Eu eram obisnuit cu sfintenia cuvantului dat, iar in capitala am avut “norocul” sa intalnesc la inceput numai mincinosi si profitori.Mai tarziu am cunoscut oameni minunati, am abandonat vechile legaturi si incet-incet viata mea incepea sa se coloreze in roz.Aveam contracte la marile cluburi de noapte (Athenee Palace, Melody, Odobesti..) pe vremea cand in astfel de locuri se organizau spectacole extraordinare, cu revista, balerini.Am cantat si in strainatate .Castigam foarte multi bani pentru acele timpuri, traiam boem, artistic,de pe o zi pe alta.Au trecut anii,..boemia e cu adevarat frumoasa, dar mi-am dat seama ca nu se poate prelungi la nesfarsit, asa ca in 1999, an luat decizia de a renunta la acea viata.Nu mai puteam sa traiesc numai noaptea, asadar..chiar cu riscul de a renunta la muzica, trebuia sa ma opresc.Imi propusesem sa-mi deschid o afacere, o spalatorie auto, impreuna cu un prieten.Ceva nu ma lasa insa, aveam un vis neimplinit:acela de a face un disc cu muzica mea .

Apoi s-a produs un eveniment ciudat:eclipsa din 1999 mi-a schimbat viata, inca o data.Nu dormisem toata noaptea inainte, aveam o agitatie si o emotie inexplicabila.Am privit eclipsa dintr-o poienita din Neptun, singur, iar in clipa cand s-a facut intuneric, am simtit ca ceva esential se va schimba in existenta mea.Eu cred in lucrurile acestea.Din clipa aceea, am inceput sa am incredere in mine, sa nu ma mai las influentat.Am hotarat sa-mi testez compozitiile la o petrecere, in fata unor specialisti,Am luat chitara si am inceput sa cant, dar compozitorii pot fi cruzi cand vor, lumea lor e destul de inchisa, greu lasa portile deschise noilor veniti.Asadar reactia lor a fost urmatoarea “Melodii de cantat in fata blocului “.Cred ca nici acum nu stiu e ce bucurie mi-au facut cu acea replica, pentru ca era exact ceea ce cautam, muzica de larga audienta.Am prins curaj imediat, am scos discul pentru mine, implineam 30 de ani,iar albumul acela era ceea ce consideram eu atunci ca voi lasa in urma.Ei bine, viata mea s-a schimbat din nou, peste noapte.

DUMNEZEU MA IUBESTE, discul a avut un succes enorm, iar de atunci nu m-am mai oprit din a-mi vedea implinit vis dupa vis.

• Melodia “Frumoasa mea a dat tonul marilor succese semnate Ovidiu Komornyik, nu-I asa?

O.K. – Da, asa este.Totul a explodat de la “Frumoasa mea” cantata de Marcel Pavel.Cand l-am chemat sa-i arat melodia,a cam stat pe ganduri.I-am zis ca aceasta urma sa fie piesa vietii lui, iar Marcel mi-a replicat ca sunt obraznic. Ne-am amuzat, dar adevarul a fost de partea mea, pentru ca la doua saptamani dupa promovare, a “innebunit” toata Romania.

 

• De fapt ai castigat un pariu cu toata afectiunea, melodiile tale merg direct la suflet, starnesc sentimente, ceva foarte rar in ziua de azi.A fost ceva premeditat sau asa simti tu muzica?

O.K. – Eu asa sunt si asa simt.Stiu ca unii ma considera demodat, dar lor le spun sa se uite atent in jur, nu la succesul meu ci la oameni in general.Sa-i priveasca  bine si sa vada ca intre atatea griji, rate, alergaturi, lipsuri, romanii au mare nevoie de iubire si afectiune.Dar la mine nu a fost o strategie la mijloc.Sunt un foarte slab actor, n-as putea niciodata sa ma prefac, nici pe scena nu ma transform, am niste emotii groaznice de fiecare data.De fapt, sunt atat de emotionat inaintea si la finalul fiecarui spectacol, ca unii ma vad cu nasul pe sus, cand de fapt eu tremur  din toate incheieturile. Colegii rad de mine, dar eu nu ma pot debarasa de aceste emotii.Primesc si dau suflet fara nici o restrictie.Mie mi se umple inima de fericire sa stiu ca un cantec de-al meu marcheaza momente importante in viata cuiva,  ca se afla pe fundalul unei amintiri frumoase.

“Esti mireasa vietii mele” a devenit imnul nuntilor, iar eu sunt tare mandru de lucrul acesta.E minunat sa stii ca poate momentul cel mai fericit din viata unui om este insotit de muzica ta, de o bucatica din tine, oh,..lucrul acesta este magnific..!!!

• Gustul publicului se intoarce spre romantism,dovada succesul muzicii retro, mult mai expresiva pe zona sentimentala.Dovada revenirea in prim plan a generatiei de cantareti dinainte de ‘’89.Cum apreciezi acest fenomen?

O.K. – Sunt si foarte multi tineri talentati care vin puternic, care pun presiune pe noi, ne stimuleaza.Pe cativa ii apreciez in mod deosebit.Dar sunt si foarte multi aparuti peste noapte, care rezista doar cate un sezon.La inceput publicul s-a bucurat de aceste noi aparitii, dar cu timpul si-au dat seama de subtirimea lor. Atunci s-au intors la figurile familiare, la artistii lor de suflet,la cei care nu canta decat live, la muzica sufletului.In timp ce majoritatea artistilor acestia sezonieri au acum cate un concert la cateva luni, eu impreuna cu Angela Similea suntem aproape permanent in turneu prin tara. Cantam cu trupa noastra, doisprezece muzicieni de exceptie..si nu am cuvinte sa-ti spun cum e publicul.Se umplu salile la refuz, se platesc bilete, lumea e atat de fericita, ca imi dau lacrimile de fiecare data.Iar ca noi, sunt si alti artisti din generatia mea sau a Angelei.

• Ai pomenit-o pe Angela Similea.Compui de mult pentru ea,numele voastre sunt, practic rostite impreuna. Muzical, pare sa va lege ceva aparte, aveti o armonie de invidiat..

O.K. – In primul rand pot spune despre ea ca este omul cu cel mai tanar suflet pe care-l cunosc.

Eu am patruzeci si unu de ani, pe care nu-i simt absolut deloc, pana nu ajung in preajma ei.O simt mai tanara cu mult decat mine.E un om extraordinar de cald, imi este in primul rand o prietena adevarata de suflet.Apoi, este artistul cu care ma potrivesc minunat pe plan afectiv. Ne asemanam cumva, exista intre noi o legatura mai sensibila decat cea profesionala, ne-am gasit sa spun asa…

Desi sincer, de cand eram pusti visam sa cant cu  Angela Similea.Si iata acum…,ti-am spus ca Dumnezeu a fost mereu bun cu mine.Totul a inceput de la un cantac, oamenilor le-a placut atat de mult, ca ne-au invadat mesajele, invitatiile, aprecierile.Toti ne intrebau de ce nu facem un duet, l-am facut, de la duet s-a ajuns la un album, apoi la turnee.Sper sa continuam colaborarea aceasta multi, multi ani de acum inainte.

• Ovidiu, esti ardelean nascut la Dej, intr-o familie cu origini poloneze, cat a contat acest lucru in evolutia ta?

O.K. – Bunicul a fost polonez .In ce priveste Ardealul el a altfel, iar eu am fost crescut de o ardeleanca adevarata: bunica mea. Eu si fratele meu am crescut la bunici, pentru ca provenim din prima casatorie a mamei..si a fost mai usor asa.Bunica era o femeie simpla cu patru clase, dar cu o intelepciune iesita din comun.Mintea ei gandea atat de sanatos ..am invatat de la ea cat de importanteste sa fii Om, sa nu faci rau, sa-i ajuti pe cei care au nevoie, sa ai langa tine oameni cu sufletul curat; si esential cat de important este sa fii corect. Ajuns in Bucuresti, ma ingrozea cat de alunecosi sunt oamenii, aici nu se zice niciodata “da” sau “nu”.Pe mine m-a crescut bunica cu aceste doua notiuni foarte bine definite si cu nimic intre ele – spui “da” sau “nu” si respecti cu strictete si punctualitate ceea ce ai promis.Si tot ea mi-a zis sa nu ma bucur niciodata de bani nemunciti.Toate aceste lucruri cred ca raspund intrebarii tale.

• Mai mergi acasa?

O.K. – Mai merg dar nu atat de des pe cat as vrea.Fratele meu Carol, a ramas acolo, locuieste chiar in casa in care m-am nascut si am trait pana la saisprezece ani.Atunci am plecat eu de acasa, la liceu, la Deva, voiam intr-un oras mai mare.Dar de fiecare data cand ajung la Dej, merg pe valea din spatele casei, locul pe care haladuiam pusti fiind.Mi se pare pustie acum, fara copii, fara rasete si zarva, chiar am facut un cantec cu locul acela in minte, se numeste “Nostalgie”, iar refrenul suna cam asa:

“Ma intorc la tine copilarie

Eu stiu ca te-am pierdut, dar inima nu stie.

Ce nostalgie ..cata iubire..

A existat pe strada mea acum pustie..”

Norocul meu e ca datorita meseriei, calatoresc enorm de mult in toata tara si mi-e tare drag  sa o fac.Sper ca nu-i supar pe coregionalii mei ardeleni, dar cred ca Bucovina este cel mai frumos loc din tara.Eu cand intru intr-o manastire de acolo, simt ceva cu totul aparte,..simt linistea.E o lumina inexplicabila in Bucovina, care mie personal imi face foarte bine. Mai la sud, in Moldova, am un public minunat, foarte cald.Din nou, sa nu se supere ardelenii mei, dar ei chiar sunt mai inhibati putin.Chiar daca simt bucurie, chiar daca le place, parka ceva ii opreste sa-si manifeste aceste sentimente, sa sara pur si simplu de pe scaune.In Ardeal nu se cade sa faci asta, stiu sigur, pentru ca asa eram si eu.In Moldova in schimb, ti-e mai mare dragul sa-i vezi cum danseaza fara nici o opreliste, sunt foarte dezinvolti oamenii de acolo..

• Vesnic pe drumuri,mereu in turnee sau “inchis” in studio, dedicat profund muncii tale, esti totusi insurat si chiar de multa vreme.Si fericit?



O.K. – M-am casatorit la 21 de ani, daca nu o faceam atunci, nu o mai faceam niciodata.Sunt foarte fericit ca la varsta aceea am mers dupa impuls, dupa inima, pentru ca odata cu trecerea timpului nu mai poti face asta, vezi oamenii cu alti ochi, sufletul tau nu mai este la fel de deschis.Suntem foarte fericiti, in douazeci de ani am realizat foarte multe lucruri impreuna.Sotia mea e echilibrul, ea ma aduce din lumea mea, imi arata unde e pamantul si-mi aseaza picioarele pe el.E un om foarte discret, nu-i place publicitatea.Eu ma bucur sincer cand ma opreste lumea pe strada, cand oamenii imi spun ca le place muzica mea.Intru adesea si-n dialog, empatizez usor, aflu povesti ce ma inspira pentru alte cantece.Nici mie nu-mi plac in schimb evenimentele mondene, le detest.Merg cel mult la cate o lansare a unui coleg, stau putin din respect pentru el si atat. Copii? Nu avem inca copii, vor veni cand o vrea Dumnezeu.Nu poti sa le ai pe toate in viata, dar trebuie sa te bucuri si sa te multumesti cu ce ai…

• Exista o reteta a casniciei fericite pentru un artist?E usor sa acomodezi celebritatea cu fidelitatea?

O.K. – Nu stiu daca exista, nu cred. E mai mult o chestiune de compatibilitate, chiar de putin noroc.Sa nu-ti imaginezi ca in douazeci de ani de casnicie toate clipele au fost roz, dar am gasit mereu echilibrul unul intr-altul.Poate aici sa fie o farama din reteta greu de gasit…

• Sa ne intoarcem la muzica.Ce mai pui la cale?

O.K. – Pregatesc Gala “ Ovo Music”, care isi propune sa aduca pe scena Salii Palatului toti artistii pe care casa mea de productie ii reprezinta sau i-a reprezentat de-a lungul timpului.Doamne, sper sa nu uit pe cineva acum cand vreau sa-i enumar: Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobantu, Monica Anghel, Marcel Pavel, Luminita Anghel, Carmen Trandafir, Oana Sarbu, Adrian Enache, Daniel Iordachioaie, Anastasia Lazariuc, Elena Carstea, Sanda Ladosi, Zoia Alecu, Florin Piersic, Gabriel Cotabita, Ovidiu Komornyik…… Sper sa reusim un spectacol cu totul deosebit.Da,e criza, da, e foarte greu, dar nu imposibil.Iar atata timp cat publicul iti iubeste muzica, cat te rasplateste cu aplauze, esti incarcat de atata bine si fericire, ca partea financiara chiar nu mai conteaza.Pe mine m-a invatat viata sa merg inainte si sa-mi urmez necontenit visurile. Fara frica, fara regrete.Am chiar o vorba a mea “Mai bine sa-mi fie rau, decat sa-mi para rau”.

Bogdana Tihon Buliga.

Articol publicat in “Formula AS” (nr. 941 – 22-29 Octombrie 2010)

sursa online: http://www.formula-as.ro/2010/941/lumea-romaneasca-24/ovidiu-komornyik-dumnezeu-ma-iubeste-13026