Ramas bun, Maestre George Stanca…!

Astazi, 4 februarie 2019, am aflat cu tristete vestea ca ziaristul, poetul si publicistul George Stanca a incetat din viata…

Pe aceasta cale, dorim transmitem cele mai sincere condolente indureratei sale familii si tuturor celor apropiati. Gandurile noastre pioase se indreapta catre toti cei dragi Maestrului Presei Romanesti.

De azi inainte nu ii vom mai cauta articolele si scrisorile noi cu care ne obisnuise in presa scrisa si online, intitulate „Scrisorile lui George Stanca”.

Le vom gasi doar pe cele din arhiva pe care acesta ne-a lasat-o.

Doua dintre aceste scrisori au fost adresate integral artistului nostru de suflet, Ovidiu Komornyik si o a treia dedicata doamnei Angela Similea, are un paragraf dedicat lui Ovidiu.

Cu o deosebita onoare si placere am preluat cele doua scrisori dedicate integral lui Ovidiu in doua dintre cartile scrise artistului, de catre noi, Fan Clubul sau.

Pe aceasta cale, Fan Clubul Ovidiu Komornyik ii multumeste lui George Stanca si il asigura inca o data ca acele doua scrisori vor fi pastrate de destinatar cu sfintenie, in cele doua carti, scrise din suflet de fan pentru suflet de artist..

Daca doriti sa recititi articolele in care se regasesc scrisorile lui George Stanca adresate lui Ovidiu, le regasiti in „Discretul Komornyik” si „Draga Ovidiu Komornyik” si „Draga Angela Similea„.

MULTUMIM, GEORGE STANCA! DRUM LIN IN LUMINA CATRE STELE, MAESTRE AL PRESEI ROMANESTI!

Cu stima si regrete eterne,

Fan Club Ovidiu Komornyik.

Dragă Ovidiu Komornyik

” Deși născut în plin ger de ianuarie, cântecele tale au o temeperatură ridicată și o dulceață exotică. De vară africană. Un soi de energo-nostalgie. Numai de dragoste. Oricum, ești cantonat la tema iubirii. Ba iubești până peste poate, ba ai greșit, ba ești părăsit, ba te-a mințit… Toate astea te mișcă, nu te lasă indiferent. Ai o vână lirică de neoprit.

Scara valorică a producțiilor tale începe de la ”bun” până la ”genial”, aici, în domeniul vast creativ al muzicii pop/ușoare… După unele criterii personale și comparativ cu media națională, eu spun că sunt ”geniale”. Lucru confirmat în piață. Mă refer, întâi, la un cântec compus de tine și încredințat lui Marcel Pavel. ”Frumoasa mea”. Care a generat cariere: și pe Marcel, și cântecul ca atare. Super-mega șlagăr. Pe care dacă-l auzi odată nu mai scapi de el, îl fredonezi și-n somn. Cântecul a și fost foarte potrivit pe vocea lui Marcel. Așa că, deși genial – tu, compozitorul – premiantul e altul… Oricum ai fabricat un produs de mase, cum s-ar spune.

Apoi, cântecele tale de posesie totală, de la versuri, muzică, aranjamente interpretare… nu le pot numi, se știu.

Apoi, duetele tale de o splendoare lirică magnifică intepretate cu Angela Similea… Capodopere mai mari sau mai mici, total lipsite de colesterolul banalității… Toate îs de reținut ușor ca linie melodică. Apoi mai sunt ”deservite” și cu versuri decente, frizând pe alocuri poezia sau oricum sfidând ridicolul din multe așa-zise texte, că poezii nu le pot zice…

Bravo, ești printre cei mai prolifici compozitori de șlagăre de la noi, azi. Ca linie repertorială te asemui lui Gabriel Dorobanțu. La fel Mirabela. Alte… mitraliere de șlagăre. Dar ei au numai repertoriu. Interpreți!

Tu ești total. Oricum, nu e rău să fiți cât mai mulți. Căci, cu voi se mai salvează o parte din muzica pop/ușoară aflată la restriște, mereu atacată de pro-manelismul majoritar devenit funciar al multor români. Și când zic ”manelism” mă refer la nivelul de gust al vulgului căzut într-un simplism oriental total străin nouă. Paradoxal e că asta se întâmplă flagrant contra influențelor celor din exil. Care se scaldă în muzici adevărate. Și, în cele mai muzicale țări din Europa: Spania și Italia. Măcar acolo, mai ales în Spania, genurile sunt foate bine separate, diferențiate. Așa că, nu se încalecă precum e la noi. E drept, că ar conta și gradul de cultură al națiilor respective… Aș risca să zic unii români, de gust pervers, n-ar merita nici să le audă timpanele splendoarea ta de cântece.

Ovidiu, nu găsesc tipare care să definească exact identitatea-ți… Să-ți zic „făuritor de cântece frumoase”? Că ”șlagăre” îmi pare prea desuet. Fabrică, izvor nesecat, nu știu…

Căci, eu te consider a fi o industrie a cântecului de calitate și cel mai prolific compozitor contemporan de pop.

Despre interpretul carele este Komornyik, onorată instanță, nu mai am nimic de adăugat…

loading… „

Scrisoarea citata in randurile de mai sus, este semnata de George Stanca si  este preluata de aici.

Fan Clubul Ovidiu Komornyik ii multumeste domnului George Stanca pentru aceasta a doua scrisoare adresata artistului nostru de suflet. Prima scrisoare o gasiti in arhiva blogului, aici.

Discretul Komornyik

” Minunata emisiune de radio, de la Radio Romania Actualitati, intitulata „Cum va place?” are mereu un invitat de marca, fie el scriitor, actor, pictor, doctor, inginer, agronom, zootehnist.Oricum, un om de top, care timp de un ceas se confeseaza, marturiseste si propune, asculta muzica de orice fel.
Eu unul, chiar inainte de a spune autorii de literatura preferati, ghicesc mai degraba omul, dupa muzica preferata. Nu ma refer aici la aceea de larg consum, de entertainement, desi si aici poti depista psihologic multe nuante de caracter. Asa poti descoperi tipi, temperamente, caractere culturale de la manelisti la wagnerieni.Nu am putut insa „citi” nimic, sau totul!?, despre Ovidiu Komornyik, care nu a prezentat, cum era si firesc, decat muzica proprie. Glumesc,caci aici, in emisiunea realizata de Anca Barbulescu, a fost usor. Fiindca dupa lucrarea care izvoraste din tine, nu ai cum sa te ascunzi, sa disimulezi. Deci un Ovidiu romantic, uneori aproape de exces, cu un fel de complex al iubirii vinovate, un sensibil autentic, nu mimat. Pe scurt, un artist de succes si, nu de unul facil.caci altfel il indrageau si manelistele.

Ovidiu are in piesele lui nostalgia dulcetii de nectar, fara a insinua ca e zaharisit, Doamne fereste. Din contra, cantecele lui miros a fruct proaspat. Am senzatia ca publicul lui predilect se indreapta spre femininul nostalgic, in care micile remuscari ale unor gesturi de tradare (in ambele sensuri, „a trada” si „a fi tradat”) trezesc auditoriului sentimente sau resentimente, pana la auditie absconse, le provoaca, le scoate la lumina existentei. Apoi, iubirile lui Ovidiu sunt aproape caste („Iubita mea, in noaptea asta/ sa ne iubim ca doi copii”, deci nu nebuni, caci era vulgar), au un senzualism discret, parfumat. Ma rog, totul rezida dintr-un tip nostalgic, bine temperat, discret, deloc exhibitionist, care iubeste in taina, in umbra, frumos. Modestia lui m-a frapat o singura data neplacut, mai ales prin exagerare. Ma refer la o faza in care el, cantautorul, cel care are zeci de piese frumoase, a declarat ca nu se considera „compozitor„, ci „inventator” de cantece. Asta pentru ca nu are studii stricte de specialitate muzicala.
Mi-am amintit o veche polemica, a subsemnatului cu George Grigoriu, regretatul compozitor, care ii contesta, la fel, conditia de compozitor lui Nicu Alifantis, pe aceleasi motive.Eu unul nu cred ca a fi creator tine de studii, ci mai degraba, numai de talent si vocatie. Nu trebuie sa termini neaparat Universitatea, la facultatea de limba romana, pentru a fi prozator sau poet. Ce ziceti de romanele si poemele doctorului Vasile Voiculescu, de Uvedenrodele matematicianului de geniu Ion Barbu? Lucrul cred ca functioneaza si aici, la muzica.
Spune-ti, Ovidiu, „compozitor”, fara teama ca vei fi atacat.
Te apara inginerul George Stanca, „poet si polemist” roman si in viata.”
sursa: Fan-Club Ovidiu Komornyik
http://www.fanclubok.go.ro/Presa/M/Manelisti_si_Wagnerieni/manelisti_si_wagnerieni.html

(Un articol pastrat cu mare drag in arhiva FanClubului, de catre initiatoarea acestuia -Dumi, careia ii multumim din suflet, pentru toata colectia de articole, pastrata cu atata grija pe site-ul FanClubului.)