Cu exact 5 ani in urma, aceeasi zi frumoasa de toamna, a fost si va ramane una dintre cele mai fericite zile din viata mea. Un vis frumos; prea frumos pentru mine si utopic in ochii celor din jur, a devenit realitate si a marcat ziua de 22 octombrie, 2004 ca fiind ziua cand am inteles ca ingerii exista si minunea este langa mine. Cu 5 ani in urma, am intalnit ingerul care pana astazi este langa mine oriunde m-as afla, prin muzica sa.
Inainte de 2003, anul in care muzica lui Ovidiu Komornyik si-a pus amprenta pe sufletul meu, notiunea de fan imi era straina. Cum poate cineva sa dea atata culoare vietii tale, cand exista atatea frumuseti si miracole in jurul nostru? Nimeni nu m-a impresionat atat de mult pana atunci. “Nu plange, iubito” a fost prima piesa care mi-a schimbat viata; primul impuls pentru a incepe o lunga si frumoasa cautare, in care speram sa descopar toate minunile oferite de Ovidiu. De atunci, am fost urmarita de dorinta de a-l cunoaste pe Ovidiu si sa-i multumesc pentru creatiile sale superbe care mi-au patruns adanc in suflet. A incetat sa imi placa notiunea de fan, admiratoare etc. Imi place sa ma consider un bebe O.K. la inceputul aventurii, care a inceput in acelasi an, o data cu crearea fan clubului Ovidiu Komornyik, acum OvidioMania. In momentul acela, am simtit ca pasesc intr-o lume magica, lumea O.K. OvidioMania m-a adus un pas mai aproape catre cel mai mare vis pe atunci: sa ma cunoasca Ovidiu si sa fiu cineva in ochii sai. Iar ziua de 22 octombrie, 2004 e ziua cand tot ce am sperat a devenit realitate si acum, dupa 5 ani, inca mai cred ca lumea O.K. este unul dintre cele mai frumoase lucruri care ma inconjoara zi de zi.
Multumesc Ovidiu, pentru tot ce ai facut pentru mine; pentru OvidioMania si iti multumesc pentru ca ne-ai fost alaturi de la inceput.